VICÓNTE, viconți, s. m. Titlu de noblețe ereditar, inferior contelui și superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VICÓNTE s.m. (În unele țări din Apus) Titlu de noblețe ereditar, intermediar între baron și conte; persoană care are acest titlu. [< fr. vicomte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VICÓNTE s. m. titlu de noblețe ereditar, între baron și conte. (< fr. vicomte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vicónte s. m., pl. vicónți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VICÓNTE ~ți m. (în unele țări; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Repre-zentant al nobilimii cu grad superior baronului și inferior contelui. /<fr. vicomte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink