Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă. 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VICTÓRIE s.f. 1. Biruință, izbândă (într-un război, într-o luptă etc.). 2. Succes obținut împotriva unui rival. 3. Biruință a unei idei, a unui principiu etc. ♦ Rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. [Gen. -iei. / < lat. victoria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VICTÓRIE s. f. 1. biruință, izbândă (într-un război). 2. succes împotriva unui rival; reușită într-o competiție. 3. biruință a unei idei, a unui principiu etc. ◊ rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. (< lat. victoria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VICTÓRIE s. 1. v. biruință. 2. izbândă, reușită, succes. (~ echipei de handbal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Victorie ≠ eșec, înfrângere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
victórie (-ii), s. f.1. Biruință. – 2. Trăsură cu cai. Lat. victoria (sec. XIX). – Der. victorios, adj., din fr. victorieux.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
victórie s. f. (sil. -ri-e), art. victória (sil. -ri-a), g.-d. art. victóriei; pl. victórii, art. victóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VICTÓRIE ~i f. Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-un domeniu); biruință; izbândă. A repurtat o ~. [G.-D. victoriei. Sil. -ri-e] /<lat. victoria, fr. victoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)