Dex vida

VIDÁ, videz, vb. I. Tranz. (Fiz.) A realiza vid într-un spațiu închis. – Din fr. vider.

VIDÁ vb. I. tr. (Rar) A goli; a face vid. [< fr. vider].

VIDÁ vb. tr. a face vid, a goli. (< fr. vider)

VIDÁ vb. v. descărca, deșerta, goli.

vidá vb., ind. prez. 1 sg. vidéz, 3 sg. și pl. videáză

VID, -Ă, vizi, vide, adj., s. n. 1. Adj. (Despre un spațiu) Care nu conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice gânduri, de orice idei. 2. S. n. Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ◊ Loc. adv. În vid = a) în gol; b) cu privirea fixă, fără țintă; c) zadarnic, fără rezultat, în van. ♦ Fig. Pierdere ireparabilă. – Din fr. vide.

A VIDÁ ~éz tranz. (spații închise) A face să fie vid; a lipsi complet de aer. /<fr. vider

VID¹ vídă (vizi, víde) Care este lipsit de materie ponderabilă; care este deșert; gol. /<fr. vide

VID, -Ă adj. (Fiz.; despre un spațiu) Care nu conține materie ponderală. ♦ Gol, deșert. // s.n. Spațiu lipsit de materie ponderală (aproape gol). ♦ Vacuum. [< fr. vide, cf. lat. viduus – gol].

VID, -Ă I. adj. 1. (despre spațiu) care nu conține nimic; gol. ◊ (fig.) lipsit de conținut, de idei. 2. (inform.) care caracterizează o informație nulă. II. s. n. spațiu lipsit de materie ponderală; vacuum (1). ◊ (fig.) sentimentul zădărniciei. (< fr. vide)

VÍD s., adj. 1. s. (FIZ.) (livr.) vacuitate, vacuum. (Starea de ~.) 2. s. v. gol. 3. adj. v. gol. 4. adj. v. pustiu.

vid adj. m., pl. vizi; f. sg. vídă, pl. víde