VIERMUȘÓR, viermușori, s. m. Diminutiv al lui vierme; viermișor, viermuleț, viermuș. – Vierme + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIERMUȘÓR s. viermișor, viermuleț, (rar) viermuș, viermuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VIERMUȘÓR s. v. licurici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
viermușór s. m., pl. viermușóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink