VIGÍL, -Ă adj. (Liv.) Care veghează; atent, deștept, treaz. // s.m. (Ant.) Membru al gărzii instituite în vechea Romă de Augustus pentru siguranța cetății în timpul nopții și paza contra incendiilor. [Cf. lat. vigil, it. vigile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIGÍL, -Ă I. adj. care veghează; atent, deștept, treaz. II. s. m. membru al gărzii instituite în Roma antică de Augustus, pentru siguranța cetății în timpul nopții și paza contra incendiilor. (< fr. vigile, lat. vigil)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vigíl adj. m., pl. vigíli; f. sg. vigílă, pl. vigíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink