Dex vigilenta

VIGILÉNT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilență. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.

VIGILÉNȚĂ, vigilențe, s. f. Atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia.

VIGILÉNT ~tă (~ți, ~te) Care manifestă vigilență; cu atenție susținută. Supraveghetor ~. /<fr. vigilant, lat. vigilans, ~ntis

VIGILÉNȚĂ ~e f. 1) Atenție sporită și permanentă. 2) Supraveghere atentă și conștiincioasă a intereselor publice și de stat. [G.-D. vigilenței] /<fr. vigilance, lat. vigilantia

VIGILÉNT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenție, cu grijă și cu perspicacitate; care manifestă vigilență. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans].

VIGILÉNȚĂ s.f. 1. Atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă. 2. Calitate politică care constă în a veghea, a recunoaște cu pricepere dușmanul de clasă sub orice formă s-ar ascunde și a-l face inofensiv. [Cf. fr. vigilance, lat. vigilantia].

VIGILÉNT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilență; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans)

VIGILÉNȚĂ s. f. atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă; supraveghere activă. (< fr. vigilance, lat. vigilantia)

VIGILÉNT adj. v. prudent.

VIGILÉNȚĂ s. atenție, grijă. (Manifestă multă ~.)

vigilént adj. m., pl. vigilénți; f. sg. vigiléntă, pl. vigilénte

vigilénță s. f., g.-d. art. vigilénței; pl. vigilénțe