VIITÚRĂ, viituri, s. f. 1. Creștere bruscă a nivelului apei dintr-un râu (care poate duce la revărsarea lui). 2. Mâl, bolovani, pietriș, crengi etc. aduse de apele curgătoare când se revarsă. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
viitúră s. f., g.-d. art. viitúrii; pl. viitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIITÚRĂ ~i f. 1) Creștere bruscă a debitului unei ape curgătoare (după o ploaie torențială sau după topirea unor zăpezi abundente). 2) Depunere (de nămol, pietriș, crengi) care se formează după o revărsare de apă. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink