VIJELÍE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIJELÍE s. (MET.) v. furtună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vijelíe (-íi), s. f. – Uragan, furtună. – Var Olt. vijulie, Mold. vijelie. De la vîjîi „a urla vîntul sălbatic” poate prin intermediul unei var. expresive neatestate, *vîjili. Legătura cu sl. vijalica „furtună” (Cihac, II, 456) nu este posibilă foneticește; cu mag. zsivaj „tumult” (Scriban) este improbabilă. Tiktin consideră imposibilă apropierea acestui cuvînt la rădăcina vîj; dar motivele lui nu sînt suficiente. – Der. vijelios, adj. (furtunos, deslănțuit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vijelíe s. f., art. vijelía, g.-d. art. vijelíei; pl. vijelíi, art. vijelíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIJELÍE ~i f. Vânt puternic, însoțit de ploaie cu grindină și descărcări electrice sau de ninsoare; furtună; vântoasă; vântoaică; [G.-D. vijeliei] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PASĂREA-VIJELÍEI s. v. furtunar, pasărea-furtunii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink