VÍKING, vikingi, s. m. Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÍKING s.n. (Ist.) Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi din evul mediu. [< fr. viking].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÍKING s. m. războinic, navigator și negustor scandinav din evul mediu; normand. (< fr. vikings)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
víking s. m., pl. víkingi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÍKING ~gi m. ist. 1) la pl. Populație nomadă care a locuit în nordul Europei în sec. VIII-XII, întreprinzând expediții în Europa și America de Nord. 2) Persoană care făcea parte din această populație. /<fr. Vikings
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÍKINGI s. pl. v. normanzi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink