VÍLĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÍLĂ s.f. 1. Reședință rurală în Imperiul roman sau în evul mediu. 2. Casă elegantă înconjurată de grădină. [< fr. villa, it., lat. villa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÍLĂ s. f. 1. reședință rustică în Imperiul Roman sau în evul mediu. 2. casă elegantă înconjurată de grădină. (< fr., it., lat. villa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vílă s. f., g.-d. art. vílei; pl. víle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIL, -Ă, vili, -e, adj. (Franțuzism înv.) De proastă calitate, demn de disprețuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIL ~ă (~i, ~e) rar livr. Care vădește lipsă de demnitate și de loialitate; în stare să inspire dispreț; josnic. /<fr. vil, lat. vilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÍLĂ ~e f. Casă cu grădină în jur, construită, mai ales, în afara orașului sau într-o stațiune balneoclimatică. /<fr., lat. villa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIL, -Ă adj. (Liv.) Ordinar; josnic, abject. [< fr. vil, lat. vilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIL adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vil adj. m., pl. vili; f. sg. vílă, pl. víle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink