VINDECEÁ, vindecele, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale (Stachys officinalis). – Vindeca + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VINDECEÁ s. (BOT.; Stachys officinalis) (reg.) crețișor, sovârvariță, frunza-tăieturii, iarba-tăie-turii, iarbă-de-rană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vindeceá s. f., art. vindeceáua, g.-d. art. vindecélei; pl. vindecéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VINDECEÁ ~éle f. Plantă erbacee înaltă până la un metru, cu flori purpurii, folosită pentru proprietățile ei aromatice și tonice. [Art. vindeceaua] /a vindeca + suf. ~ea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink