VINDERÉL, vinderei, s. m. (Ornit.; reg.) Vindereu. – Vinder[eu] + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VINDERÉL s. v. vindereu, vânturel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vinderél s. m., pl. vinderéi, art. vinderéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink