VINDERÉU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderel (Falco tinnunculus și vesperinus). [Var.: vindiréu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VINDERÉU s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vânturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vinderéu (-éi), s. m. – Șoim (Falco aesalon). Mag. vándor (sólyom) „(șoim) călător” (Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 98; R. Riegler, Miscell. Schuchardt, 2). Cf. vandralău.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vinderéu s. m., art. vinderéul; pl. vinderéi, art. vinderéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VINDERÉU ~i m. Pasăre sedentară răpitoare, asemănătoare cu șoimul, dar de talie mai mică. /<ung. vándorsólyom
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink