VINIÉTĂ, viniete, s. f. Ilustrație de mici dimensiuni care se pune la începutul sau la sfârșitul unui text (tipărit sau manuscris), al unui capitol etc.; ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. [Var.: vignétă s. f.] – Din fr. vignette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VINIÉTĂ s.f. 1. Gravură mică, desen, ornament care se pune la începutul sau la sfârșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 2. (Filat.) Adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. [Pron. -nie-tă, scris și vignetă. / < fr. vignette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VINIÉTĂ NIE-/ s. f. 1. gravură mică, desen care se pune ca ornament la începutul ori la sfârșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu în tipografie pentru ornamentație. 2. adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. (< fr. vignette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
viniétă s. f. (sil. -nie-), pl. viniéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VINIÉTĂ ~e f. Motiv ornamental de la începutul sau de le sfârșitul unei cărți sau al unui capitol. [Sil. -nie-] /<fr. vignette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink