VINTÍR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri. [Var.: vintíl, s. n.] – Din rus. venter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VINTÍR s. (PESCUIT) vârșă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vintír (-re), s. n. – Plasă de pescuit. Rus. venterĭ (Scriban).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vintír s. n., pl. vintíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VINTÍR ~e n. Unealtă de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia. /<rus. ventelj
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink