VINĂRÍT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VINĂRÍT n. v. VINĂRICI. /vin + suf. ~ărit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VINĂRÍT s. (IST.) vinărici. (~ul era o dare percepu-tă în vin.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vinărít s.n. (înv.) 1. bir pe vin, pe podgorii, vinărici. 2. viticultură.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
vinărít s. n., pl. vinăríturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink