Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIOLENTÁ vb. I. tr. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIOLENTÁ vb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VIOLENTÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
violentá vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentéz, 3 sg. și pl. violenteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte produsă de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A VIOLENTÁ ~éz tranz. A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIOLÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește violență; caracterizat prin cruzime; crâncen. 2) Care acționează sau se exprimă fără a se reține; impulsiv; impetuos. Persoană ~tă. ◊ Moarte ~tă moarte prin asasinare sau survenită în urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuanță foarte vie; bătător la ochi; țipător; strident; aprins. /<fr. violent, lat. violentus, violento
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VIOLÉNT, -Ă adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, forțat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Țipător, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIOLÉNT, -Ă adj. 1. iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. intens, puternic; tare. 3. brutal, forțat. 4. (despre culori, lumini) țipător, viu. (< fr. violent, lat. violentus, it. violento)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VIOLÉNT adj., adv. 1. adj. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpânit, (fam. fig.) belicos. (De ce ești atât de ~?) 2. adj., adv. v. rău. 3. adj. v. impetuos. 4. adj. v. înverșunat. 5. adj. aprig, înverșunat, mare, (fig.) aprins. (Ceartă ~.) 6. adv. brutal, (înv.) sălbăticește. (Îl apucă ~ de mână.) 7. adj. v. silnic. 8. adj. furios, (fig.) turbat. (O ieșire ~.) 9. adj. v. aspru. 10. adj. vehement. 11. adj. v. chinuitor. 12. adj. v. acut. 13. adj. v. cumplit. 14. adj. v. puternic. 15. adj. v. țipător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Violent ≠ calm, slab, șters
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
violént adj. m. (sil. vi-o-), pl. violénți; f. sg. violéntă, pl. violénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIOLENTA NEMO IMPERIA CONTINUIT DIU (lat.) nu poate ține mult o conducere bazată pe violență – Seneca, „Troades”, 2, 259.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink