VIRÁN, -Ă, virani, -e, adj. (Despre terenuri) Care, deși se află într-un cartier construit și locuit, este fără clădiri și, de obicei, neîngrădit. – Din tc. viran.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
virán (-nă), adj. – Părăginit, nelucrat, necultivat. – Mr. virane. Tc. (per.) viran „deșert” (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2163); se zice numai despre terenurile de clădit din zonele urbane. – Der. viranea, s. f. (paragină, pîrloagă), din tc. virane, sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
virán adj. n., f. viránă; pl. n. și f. viráne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIRÁN ~ă (~i, ~e) (despre terenurile din raza unei localități) Care este liber, neîngrădit și fără vreo construcție. /< turc. viran
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink