VISCOLITÓR, -OÁRE, viscolitori, -oare, adj. (Rar; despre vânt) Care viscolește, care spulberă (și troienește) zăpada. – Viscoli + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
viscolitór adj. m., pl. viscolitóri; f. sg. și pl. viscolitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink