VISTIERNICÍE, visternicii, s. f. Demnitate, titlu de vistier; vistierie (2). [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicíe s. f.] – Vistiernic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VISTIERNICÍE s. (IST.) (înv.) vistierie. (~ era demnitatea vistiernicului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vistiernicíe s. f. (sil. -ti-er-), art. vistiernicía, g.-d. art. vistiernicíei; pl. vistiernicíi, art. vistiernicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink