VISĂTORÍE, visătorii, s. f. (Rar) Predispoziție către visare; stare de visare, de reverie, de meditație. – Visător + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
visătoríe s. f., art. visătoría, g.-d. visătoríi, art. visătoríei; pl. visătoríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink