VITÍCOL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii. Regiuni viticole. – Din fr. viticole, it. viticolo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VITÍCOL, -Ă adj. Referitor la cultura viței de vie. ♦ Bogat în vii. [< fr. viticole].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VITÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la cultura viței de vie. 2. bogat în vii. (< fr. viticole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vitícol adj. m., pl. vitícoli; f. sg. vitícolă, pl. vitícole
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VITÍCOL ~ă (~i, ~e) Care ține de viticultură; propriu viticulturii. /<fr. viticole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink