VITRÍT s. n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact. 2. Material sticlos folosit ca izolant între soclul becurilor electrice și capsă. – Din germ. Vitrit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VITRÍT s.n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact. 2. Material izolant constituit dintr-o sticlă cu mangan. [< germ. Vitrit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VITRÍT s. n. 1. component macroscopic principal al cărbunilor, negru, lucios și compact; vitren. 2. material sticlos, izolant între soclul becurilor electrice și capsă. (< germ. Vitrit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vitrít s. n. (sil. -trit)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink