VITUPERÁȚIE, vituperații, s. f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare. – Din fr. vitupération.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VITUPERÁȚIE s.f. (Liv.) Vituperare; critică violentă, defăimare; dezaprobare, blam. [Gen. -iei. / < fr. vitupération].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VITUPERÁȚIE s. f. vituperare. (< fr. vitupération)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vituperáție s. f. (sil. -ți-e), art. vituperáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vituperáției; pl. vituperáții, art. vituperáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink