VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÍTĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vítă (-te), s. f. – 1. Animal. – 2. Denumire pentru boi și vaci. – 3. Brută, animal. Mr. vită. Lat. vῑta „viață” (Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1910; Philippide, II, 741; REW 9385), cf. it. vita, prov., cat., sp., port. vida, fr. vie. Semantismul este curios. S-a explicat prin intermediul unei echivalențe între ideea de „viață” și cea de „a fi viu” (Șeineanu, Tiktin), și chiar printr-o contaminare cu sl. životŭ „viață” și „animal”. Este posibil și să fie vorba de o evoluție de la ideea de „viață” la cea de „mijloc de trai” sau „aliment”, ca în sp. vida, care uneori ajunge să însemne „aliment”, cf. fr. viande. – Der. de la un primitiv lat. pierdut, reprezentat și de vitulus (Diez, Gramm., I, 24), sau de alb. vjetë „juncan” (Meyer 476; Densusianu, Hlr., 335) nu este probabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vítă s. f., pl. víte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÍTĂ ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimțit și prost. /<lat. vita
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIUGULITORUL VITELOR s. m. Specie exotică din ordinul paseriformelor, care trăiește în Africa, are c. 28 cm și obișnuiește să se cațere pe corpul mamiferelor erbivore din savane pentru a le ciuguli paraziții din blană (Buphagus africanus).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink