VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare; vlavie. – Din sl. vlaga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VLÁGĂ f. 1) Cantitate mică de apă sau de vapori de apă într-un mediu; umezeală. 2) fig. Forță fizică; vigoare; putere; tărie. /<sl. vlaga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VLÁGĂ s. v. energie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VLÁGĂ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vlagă ≠ moleșeală
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vlágă s. f. – Robustețe, vigoare, tărie, putere. – Mr., megl. vlagă „umezeală”. Sl., sb. vlaga „umezeală” (Cihac, II, 460; Tiktin). Semantismul, ca în sp. lozania; este posibilă confuzia cu sl. vladŭ „putere”. – Der. vlăgui, vb. (a epuiza, a extenua); vlăguitor, adj. (extenuant); vlăjgan (var. vlăjan, vlăjar), s. m. (tînăr, zdravăn, voinic), cf. sb. vlažan „viguros” (Candrea); vlog, s. n. (burniță); vlăgos, adj. (viguros), înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
vlágă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink