VOBULATÓR, vobulatoare, s. n. 1. Generator electronic care produce oscilații de amplitudine constantă, dar cu frecvență liniar variabilă în timp, în scopul măsurării caracteristicilor de amplitudine și frecvență. – Din engl. wobbulator, fr. vobulateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOBULATÓR s.n. (Telec.) Generator electronic, de frecvență variabilă, periodic și continuu între două limite date. [< fr. wobbulateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOBULATÓR s. n. generator electronic cu frecvență variabilă, care produce oscilații de amplitudine constantă, pentru măsurarea caracteristicilor de amplitudine și frecvență. (< engl. wobbulator, fr. vobulateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vobulatór s. n., pl. vobulatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink