VOCÁBULĂ, vocabule, s. f. (Livr.) Cuvânt, vorbă. – Din fr. vocable, lat. vocabulum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOCÁBULĂ s.f. (Liv.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Unitate, element de vocabular (2) [în DN]. [< lat. vocabulum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOCÁBULĂ s. f. 1. cuvânt. 2. unitate, element de vocabular (2). (< fr. vocable, lat. vocabulum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VOCÁBULĂ s. v. cuvânt, termen, vorbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vocábulă s. f., g.-d. art. vocábulei; pl. vocábule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOCÁBULĂ ~e f. livr. Unitate de bază a limbii, alcătuită dintr-o literă sau mai multe litere și dotată cu sens; element al vocabularului; cuvânt. /<fr. vocable, lat. vocabulum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink