VOCALÍSM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOCALÍSM n. 1) Sistemul vocalic al unei limbi. 2) Compartiment al foneticii care studiază vocalele. /<fr. vocalisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VOCALÍSM s.n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi. 2. Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. [Cf. fr. vocalisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOCALÍSM s. n. 1. sistemul vocalelor unei limbi. 2. parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. (< fr. vocalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vocalísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink