VÓGĂ s. f. (Franțuzism) Interes viu, dar trecător, provocat de o întâmplare, o persoană, o modă etc.; faimă, trecere de care se bucură (câtva timp) cineva sau ceva; renume, modă. – Din fr. vogue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÓGĂ f. livr. Opinie publică (favorabilă sau nefavorabilă) despre cineva sau ceva; faimă; reputație. /<fr. vogue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÓGĂ s.f. (Rar) Interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, de un obiect etc.; modă. ♦ Faimă de care se bucură cineva. [< fr. vogue].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÓGĂ s. f. interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, obiect etc.; modă. ◊ faimă trecătoare. (< fr. vogue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VÓGĂ s. v. modă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vógă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink