VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOIÁJ s.n. Călătorie. [Pron. vo-iaj, pl. -juri, -je, var. voaiaj s.n. / < fr. voyage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOIÁJ s. n. călătorie. (< fr. voyage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VOIÁJ s. v. călătorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
voiáj (voiajuri), s. n. – Călătorie. Fr. voyage. – Der. voiaja, vb., din fr. voyager; voiajor, s. m., din fr. voyaguer.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
voiáj s. n., pl. voiájuri /voiáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOIÁJ ~uri n. Deplasare (pe jos sau cu ajutorul unui mijloc de transport) făcută de o persoană într-un loc depărtat; călătorie. [Pl. și voiaje] /<fr. voyage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink