Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
volbá, pers. 3 sg. volbeáză, vb. I refl. (înv. și reg.) a se rostogoli.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
volbá (-b, át), vb. – A veni mare, a se arunca în rîu. Megl. volb(ari). Lat. volvĕre (REW 9433). – Der. volbură, s. f. (vînt puternic, vîrtej; înv., furtună; rochița-rîndunicii, Convolvulus arvensis), poate direct din lat. volvŭla (Pușcariu 1946; Candrea-Dens., 785; REW 9447); volbura, vb. (a se învîrteji); volburos, adj. (ca volbura, învîrtejit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink