Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VOLINTÍR s. m. v. voluntar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
volintír, volintíri, s.m. (înv.) 1. ostaș grec voluntar (mai ales înrolat în armata lui Ipsilante, în vremea zaverei, la 1821). 2. om crud, barbar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
volintír (-ri), s. m. – Soldat voluntar. Fr. volontaire prin intermediul germ. Volontair, rus. volontjor (Sanzewitsch 212), cf. bg. volontir.Der. volintiresc, adj. (voluntar); volintirime, s. f. (trupă de voluntari). Este dubletul lui voluntar, s. m., din același cuvînt fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
volintír (zavergiu, soldat voluntar) s. m., pl. volintíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOLINTÍR ~i m. v. VOLUNTAR. /<rus. volontër
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)