VOLINTIRÉSC, -EÁSCĂ, volintirești, adj. (Înv.) De volintir. – Volintir + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
volintirésc adj. m., f. volintireáscă; pl. m. și f. volintiréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOLINTIRÉSC ~eáscă (~éști) înv. Care este caracteristic pentru volintiri; de volintir. /volintir + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink