VOLITÍV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional. – Din fr. volitif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOLITÍV, -Ă adj. Volițional. [< fr. volitif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOLITÍV, -Ă adj. volițional. (< fr. volitif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VOLITÍV adj. (PSIH.) volițional. (Manifestare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
volitív adj. m., pl. volitívi; f. sg. volitívă, pl. volitíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOLITÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de voință; determinat de voință; propriu voinței; volițional. /<fr. volitif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink