VOLIȚIONÁL, -Ă, voliționali, -e, adj. Care se referă la voință, care este determinat de voință; volitiv. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. volitionnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOLIȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la voință; determinat de voință; volitiv. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. volitionnel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOLIȚIONÁL, -Ă adj. referitor la voință; determinat de voință; volitiv. (< fr. volitionnel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VOLIȚIONÁL adj. v. volitiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
voliționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. voliționáli; f. sg. voliționálă, pl. voliționále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOLIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de voință; determinat de voință; volitiv. Act ~. /<fr. volitionnel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink