VOLIȚIÚNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOLIȚIÚNE s.f. (Psih.) Act de voință. [Cf. fr. volition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOLIȚIÚNE s. f. (psih.) act de voință. (< fr. volition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
volițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. volițiúnii; pl. volițiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink