VOLTAMÉTRU, voltametre, s. n. Aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensității unui curent electric sau a cantității de electricitate prin măsurarea cantității de substanță depusă pe cale electrolitică. – Din fr. voltamètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VOLTAMÉTRU s.n. Aparat de electroliză a apei sau a unei soluții a sării unui metal folosit pentru a determina cantitatea de electricitate care a străbătut circuitul în care e montat aparatul. [< fr. voltamètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VOLTAMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea intensității curentului sau a sarcinii electrice, bazat pe determinarea masei de substanță, depusă la catodul unei băi de electroliză. (< fr. voltamètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
voltamétru s. n. (sil. -tru), art. voltamétrul; pl. voltamétre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VOLTAMÉTRU ~e n. fiz. Instrument de măsurat intensitatea unui curent electric. /<fr. voltametre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink