VORBÁREȚ, -Ă, vorbareți, -e, adj. (Înv.) 1. Vorbăreț. 2. (Învechit) Fig. Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + suf. -areț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VORBÁREȚ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vorbáreț adj. m., pl. vorbáreți; f. sg. vorbáreță, pl. vorbárețe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink