VORBULÍȚĂ, vorbulițe, s. f. Diminutiv a lui vorbă; vorbușoară, vorbișoară, vorbuță. – Vorbă + suf. -uliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VORBULÍȚĂ s. vorbușoară, (reg.) vorbuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vorbulíță s. f., g.-d. art. vorbulíței; pl. vorbulíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink