VÓTUM s. n. (Livr.) 1. Promisiune făcută zeilor. ◊ Rugăciune; ofrandă; cult, ceromenie (religioasă). 2. Dorință, voie. – Din lat. votum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VÓTUM s.n. (Liv.) 1. Promisiune făcută zeilor. ♦ Rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă). 2. Dorință, voie. [< lat. votum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VÓTUM s. n. 1. promisiune făcută zeilor. ◊ rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă). 2. dorință, voie. (< lat. votum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vótum (ofrandă, dorință) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink