Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VRÉME, vremuri, s. f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimete etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie.Loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată È™i odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din vreme în vreme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. ◊ Loc. conj. ÃŽn vreme ce (sau înv. în vreme când) = în timpul în care, pe când. ◊ Expr. O vreme = o perioadă de timp. A-È™i pierde (sau a-È™i trece, a-È™i omorî) vremea = a-È™i irosi timpul în zadar, a lenevi. ÃŽn (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinereÈ›e, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau È›i-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acÈ›iuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea meseiLoc. adv. ÃŽntr-o vreme = la un moment dat, cândva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. La vreme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o vreme = Până (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat. ◊ Loc. adj. È™i adv. Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen, prematur. ◊ Loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (ÃŽn credinÈ›ele religioase) Vremea de apoi = viaÈ›a viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoriceÈ™te; epocă, veac, secol. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut. Din vremuri = Din vremurile vechi, din străbuni. După vremuri = în cursul veacurilor. ◊ ÃŽn negura vremii = în trecutul îndepărtat. ♦ (La pl.) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanÈ›e. II. Stare a atmosferei la un moment dat È™i într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [Pl. È™i: vremi] – Din sl. vrÄ•men.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VRÉME ~uri n. 1) Dimensiune universală după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor; timp. 2) Interval dintre două momente care se măsoară în secunde, minute, ore etc.; timp. 3) Perioadă cât durează ceva; durată; timp. LecÈ›ia a È›inut multă ~. ÃŽn ~ea lucrului. ◊ Din ~ în ~ din când în când; uneori. Din ~ de mai înainte. Cu ~ea peste o anumită perioadă; pe măsura scurgerii timpului. de ~ ce fiindcă; deoarece. ÃŽn ~ ce (sau în ~ea când) atunci când. ÃŽn aceeaÈ™i ~ concomitent; simultan. toată ~ea mereu; neîntrerupt; în permanență. A-È™i pierde (sau a-È™i omorî) ~ea a-È™i irosi timpul fără nici un rost; a lenevi. Atâta amar de ~ foarte mult timp. 4) Moment oportun, împrejurare potrivită pentru o acÈ›iune; timp; prilej; ocazie. La ~ea seceriÈ™ului. ◊ De la o ~ (încoace) de la un moment dat. Până la o ~ până la un moment dat. A fi (sau a veni) ~ea a sosi momentul potrivit. Toate la ~ea lor toate la momentul potrivit. 5) Perioadă determinată istoric. Pe ~ea lui Ștefan cel Mare. ◊ Pe ~uri cândva; demult. Din ~uri de demult; din timpurile vechi. ÃŽnainte ~ în timpurile trecute. ÃŽn (sau pe) ~ea mea (sau ta, lui etc.) pe când eram (sau erai, era etc.) tânăr; în tinereÈ›e. 6) Stare meteorologică în-tr-o perioadă dată (într-o anumită regiune); timp. Astăzi ~ea este frumoasă. [Art. vremea; G.-D. vremii; Pl. È™i vremi] /<sl. vrÄ•me
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VRÉME s. 1. v. timp. 2. v. perioadă. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit și ~ lui.) 7. v. moment. 8. v. dată. 9. v. răgaz. 10. (la pl.) conjunctură. împrejurări (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasă.) 12. v. climă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vreme ≠ nevreme
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vréme (-mi), s. f. – Timp. – Var. pl. vremuri. Megl. vreami. Sl. vrÄ•mÄ™ (Cihac, II, 466; Conev 36), cf. bg. vreme, sb. vreme, rus. vremja.Der. vremelnic, adj. (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din sl. vrÄ•menÄ­nÅ­; vremelnicesc, adj. (temporal), înv.; vremelniceÈ™te, adv. (în mod provizoriu), înv.; vremui, vb. (a face vreme urîtă); avreme, adv. (efemer), sec. XVI, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
de cu vréme loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de vréme ce loc. conjcț.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
în vréme ce loc. conjcț.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vréme s. f., g.-d. art. vrémii; (perioade, ocazii) pl. vrémuri /vremi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române