Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: vremui (verb) , vremuire (substantiv feminin)   
VREMUÍRE, vremuiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) vremui.V. vremui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vremuíre s. f., g.-d. art. vremuírii; pl. vremuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VREMUÍ, pers. 3 vremuiește, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A fi, a se face vreme urâtă (cu ploaie, ninsoare, viscol). 2. Intranz. și refl. (Despre vreme) A trece, a se scurge. – Vreme + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A VREMUÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) A fi vreme rea (de obicei cu vijelie). 2) (despre perioade de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece; a curge. /vreme + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VREMUÍ vb. v. scurge, trece.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vremuí vb., ind. prez. 3 sg. vremuiéște, imperf. 3 sg. vremuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vremuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)