VREMÚȚĂ, vremuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vreme (II). – Vreme + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vremúță s. f., g.-d. art. vremúței; pl. vremúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink