VRĂBÉTE, vrăbeți, s. m. Vrabie; bărbătușul vrabiei. [Var.: vrăbéț s. m.] – Din bg. vrabec, scr. vrabac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VRĂBÉTE s. v. vrabie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vrăbéte s. m., pl. vrăbéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VRĂBÉTE ~ți m. Bărbătușul vrabiei; vrăbioi. /< bulg. vrabec, sb. vrabac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink