VRĂBIÉR, vrăbieri, s. m. Persoană care prinde vrăbii; (ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii). [Pr.: -bi-er] – Vrabie + suf. -er.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vrăbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. vrăbiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VRĂBIÉR ~i m. 1) Persoană care prinde vrăbii. 2) depr. Vânător neiscusit. /vrabie + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink