VRĂBIOÁRĂ, vrăbioare, s. f. 1. Vrăbiuță. 2. Bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne. [Pr.: -bi-oa-] – Vrabie + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VRĂBIOÁRĂ s. v. vrăbiuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vrăbioáră s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. vrăbioárei; pl. vrăbioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VRĂBIOÁRĂ ~e f. (diminuitiv de la vrabie) 1) Pui de vrabie. 2) Bucată de carne de vită (fără oase) din care se prepară, în special, friptură. [Sil. -bi-oa-] /vrabie + suf. ~oară
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink