VÂLCÍCĂ, vâlcele, s. f. Vâlcea. – Vâlcea + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vâlcícă v. vâlceá
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂLCÍCĂ s. (GEOGR.) vâlcea. (O ~ puțin adâncă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
vâlceá/vâlcícă s. f., art. vâlceáua/vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink