VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂNTURÁR s. v. evantai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vânturár s. n., pl. vânturáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink