VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vânturătoáre1 (aventurieră) (rar) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
vânturătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂNTURĂTOÁRE s. (AGRON.) 1. trior, (prin Bucov.) șpiț, (Transilv. și Maram.) vânturașcă. 2. morișcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vânturătoáre (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
vânturătoáre (aventurieră) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VâNTURĂTOÁRE ~óri f. Mașină agricolă care curăță semințele cerealelor de impurități cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. /a vântura + suf. ~oare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂNTURĂTÓR s. v. aventurier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink